Bateriile reîncărcabile, cunoscute și sub numele de celule secundare sau acumulatori, sunt un tip de baterie electrică care poate fi încărcată, descărcată într-o sarcină și reîncărcată de mai multe ori. Spre deosebire de celulele primare, care pot fi folosite o singură dată după ce reacțiile chimice le-au făcut să moară din substanțele producătoare de curent, aceste celule secundare pot fi reciclate prin încărcare pentru a-și restabili capacitatea de stocare a energiei. Datorită acestei caracteristici, acestea sunt foarte convenabile și rentabile pentru utilizare în lucruri precum telefoane mobile (celulare), laptopuri sau vehicule electrice care au nevoie de surse de alimentare regulate.

Tehnologia bateriilor reîncărcabile se bazează pe modificări chimice reversibile care au loc în interiorul fiecărei celule. Când un curent electric extern este trecut prin celulă în timpul încărcării, aceasta face ca aceste reacții să se inverseze, transformând energia chimică înapoi în diferență de potențial electric între electrozi și astfel stocând-o ca sarcină în dispozitiv. La descărcare, această energie stocată este cedată din nou pentru a furniza energie electrică dispozitivelor conectate.

Bateriile litiu-ion (Li-ion), nichel-hidrură metalică (NiMH) și plumb-acid sunt printre cele mai frecvent utilizate tipuri de baterii reîncărcabile, deoarece oferă diverse avantaje în ceea ce privește performanța și domeniile de aplicare.

Popularitatea bateriilor reîncărcabile a crescut în principal datorită beneficiilor lor ecologice, precum și a eficienței economice. Permițând reutilizări multiple pe ciclu de viață al articolului, acestea reduc dramatic numărul de unități care trebuie produse și eliminate, minimizând astfel impactul asupra mediului asociat cu gestionarea deșeurilor pentru celulele uzate. În plus, făcând posibil ca utilizatorii să încarce și să descarce în mod repetat astfel de surse de energie în timp, acest lucru reduce costurile totale suportate de persoane fizice sau companii, devenind astfel o opțiune mai atractivă, de exemplu, pentru dispozitivele electronice portabile moderne, unde acestea servesc nu numai ca celule primare, ci și ca energie de rezervă atunci când este cel mai necesar în timpul penelor de curent etc.